Se întâmplă de multe ori să ne trezim în situația în care descoperim că ”mușchiul” ni s-a cam atrofiat. Uneori poate că resimțim acea atrofiere mai ușor și o tratăm superficial, iar alteori când descoperim asta ne pică cerul în cap și avem o mare dezamăgire.

Motivul pentru care ”mușchiul” ți se atrofiază, e destul de evident: l-ai ignorat.

Spun ”muschi” pentru ca poate să fie vorba despre intelectul tău, abilitatea de a vorbi o limbă străină sau de a realiza ceva manual. Uneori folosim expresia ”mi-am ieșit din mână” când descoperim asta. Dar când vine vorba de lucruri mai profunde, ce țin de atenția la tine, de receptarea unor semnale transmise de corp, detectarea unor dezechilibre personale, nu prea avem expresii.

În cadrul unui webinar al lui Pera, am aflat că muschii au o rată de atrofiere de ¼, adică de 4 ori mai repede față de viteza cu care capeți masă musculară, aceasta dispare când nu te mai preocupi de ei.

Afirmația lui m-a pus pe gânduri și am făcut niște analogii foarte revelatoare pentru mine. Am stat și m-am gândit cât de similar e procesul de atrofiere când vine vorba de ”muschi” pe care nu-i lucrăm la sală. Atunci când vorbim despre conectarea la valorile noastre, respectarea lor, atenția pe care o acordăm corpului și în general vieții noastre.

Am scris, și voi mai scrie, despre iluzia în care cădem când vine vorba despre dezvoltarea personală. O iluzie pe care dacă o pun în analogie cu mersul la sala de forță, arată cât de aberantă e. Credem că un curs, workshop, seminar, bootcamp, e de ajuns. Ca și cum am crede că e de ajuns să mergem o singură dată la sală și gata, avem kilograme de mușchi în plus.

Toate exercițiile, metodele și practicile pe care le descoperi la un curs au menirea să îți ofere varietate din care să alegi. Apoi să muncești.

Atrofierea ”mușchiului” mai vine și datorită ignorării lui. Luăm ”mușchiul” de-a gata și credem că o dată ce l-am idenitificat, văzut și intrat în contact cu el totul e făcut și că lucrurile vor merge de la sine.
Nimic mai fals!
Până să intrii într-o rutină, într-un ritm natural în care acel ”mușchi” să lucreze de la sine fără ca tu să fii atent și conștient la ce face acesta, trece mult timp. E nevoie de dedicare, atenție și efort conștient până să-ți intrii ”în mână”.

Și chiar și după ce ți-ai intrat în mână, tot trebuie să-ți păstrezi atenția și să nu-l ignori, dacă nu vrei să se atrofieze.

Suntem obișnuiți să facem totul în grabă, ”fast”, indiferent că e vorba de mâncare, cursuri sau sex.
Ne îndepărtăm tot mai mult de ritmurile noastre și asta ne face ca tot mai mulți mușchi să ni se atrofieze, fie că vorbim de mușchi fizici sau conceptuali.

Respiratul profund, conștient și atent ne poate ajuta să ne centrăm, să ne relaxăm și echilibrăm. Din acel loc avem șanse să ne redescoperim ritmurile. Și cu acceptare și răbdare intrăm în contact cu ele și ne lucrăm toți mușchii.

Dacă vrei să ai mușchi fermi, puternici și dezvoltați, e nevoie de răbdare, conștiență și conectare cu ei.