Am multe ocazii de a primi lecții în viața mea. Caut lucrul acesta. Încerc să îmi creez cât mai multe medii și cadre în care inspirația să răsară din cei care suntem acolo. Caut să mă conectez și să fiu atent la ceea ce se întâmplă în momentele în care mă aflu.

Așa s-a întâmplat și acum câteva zile când eram în vizită la bunica prietenului meu, Andrei. O doamnă foarte simpatică și plină de viață. O prezență plăcută și care mi-a sădit o sămânță de inspirație în urma interacțiunii avute.

Am povestit multe. Știi și tu că uneori oamenii mai în vârstă vor să converseze, să împărtășească amintiri și chiar lecții. Sunt multe motivele pentru care un om trecut de o anumită vârstă își dorește prezența și atenția altora. Nu voi intra acum în detaliile astea, dar e o idee pe care n-ar strica să stăm și să ne gândim.

Ei, și povestind cu bunica lui Andrei, sau mai bine ea povestind cu noi, la un moment dat în contextul discuției despre a construi ceva, o aud spunând: ”Ce-i făcut, e bine făcut!”

M-am bucurat că am avut prezență de spirit și că am fost atent la ce povesteam pentru că ideea aceea a rămas cu mine și m-am gândit la ea mai târziu.

Știi că îmi place să analizez lucrurile și să mă gândesc la ele. Îmi place să le privesc din cât mai multe perspective și unghiuri, iar ideea aceea mi s-a părut o sursă foarte bună de inspirație, o lecție de viață.

O acțiune, indiferent care e ea, e mai bună decât lipsa ei.

Cu toții ne confruntăm cu decizii, zilnic. Acele decizii mai importante și mai grele vin mai rar. Ne trezim în momente în care trebuie să facem ceva și ne simțim paralizați, momente în care nu știm ce să facem și ezităm. Sau mai rău, amânăm. Și uneori intrăm într-o horă a amânării la infinit. Găsim scuze, motive, pretexte să mai așteptăm și câte și mai câte.
În momentele alea cred că ar prinde foarte bine să ne aducem aminte de vorba ”Ce-i făcut, e bine făcut”.

Sunt ferm convins că o acțiune, indiferent care e ea, e mult mai bună decât lipsa ei. Sau non-reacția să fie tot o acțiune. Dar a amâna, a ezita și a te delăsa consider că e o mare capcană și e extrem de periculoasă.

Suntem învățați să căutăm un anume rezultat. Un anume obiectiv. Să tindem să fim perfecționiști și aproape veșnic nemulțumiți. Și asta ne duce uneori spre direcția aceea din care nu mai facem mare lucru.

Vorbele simple sunt foarte profunde, dacă suntem atenți la ele.

Consider că vorba ”Ce-i făcut, e bine făcut”  are o mare doză de inteligență și prezență în ea, pentru că îți sădește în sinea ta recunoștința, aprecierea și smerenia. E o metodă de a te aduce cu picioarele pe pământ, de a te centra și conecta la ceea ce ești și ceea ce ai în jurul tău. În felul ăsta reflectezi cumva la ceea ce ai și la ceea ce ai făcut, în loc să te preocupi la cum s-ar fi putut face dacă…

Vorbele simple, expresiile oamenilor de rând, ale celor conectați cu viața și natura, au o mare doză de inteligență și valoare, dacă le ascultăm complet. Dacă suntem atenți  și ne dăm voie să le auzim.

Îmi dau seama că pentru mine această vorbă se poate aplica în absolut toate domeniile vieții și îmi poate oferi o cu totul altă perspectivă asupra lucrurilor.

Așa că eu voi înepe să o folosesc și să mi-o reamintesc cât mai des.

Mă voi reconecta și echilibra știind că: ”Ce-i făcut, e bine făcut!”