Autocunoaștere Motivațional
Îndrăznește să colaborezi cu tine însuți!
8 februarie , 2017
2
, , , , , , , , ,

Acum câteva zile scriam pe facebook despre competiție. M-a apucat pe mine nu-știu-ce inspirație și am postat ceva despre felul ăsta de a interacționa cu ceilalți.
Spuneam în postarea mea că atunci când suntem în competiție, întotdeauna e cineva care va pierde. Practic asta e la baza competiției: un învingător și un învins.

Pe baza postării mele am avut niște schimburi de idei cu cei care mă urmăresc iar ceea ce a spus Mirela m-a pus tare mult pe gânduri.
Ea a zis că noi trebuie să fim mereu în competiție cu noi înșine, dacă vrem să ne îmbunătățim și să fim motivați.

Chiar dacă aș tinde să spun că sunt de acord cu ea, am păstrat ideea ei în minte și m-am gândit mai bine la asta.

Oare chiar trebuie să fim mereu în competiție cu noi? Dacă da, de ce? Ne ajută să fim în competiție, chiar și cu noi înșine?

Trebuie să precizez că în postarea mea eu pledam pentru colaborare în locul competiției.

Am stat și m-am gândit că, pornind de la premisele mele, dacă suntem mereu în competiție cu noi înșine un învins tot va exista. Partea ironică este aceea că învinsul face parte din învingător.
Consider că a fi în competiție ne seacă de resurse și de energie. E un stres constant faptul că trebuie să îl depășești mereu pe celălalt. Plus că orice moment de pauză, sau de relaxare, e tot un stres, pentru că inconștient realizezi faptul că celălalt te poate depăși/întrece.
Pe când atunci când colaborăm acel stres este inexistent pentru că scopul este să devenim mai buni împreună, nu să-l întrecem pe celălalt. Baza de la care se pornește colaborarea e cu totul alta și astfel că acele momente de pauză nu vor mai fi stresante, ci savurate.

Iar când vine vorba de autodepășire și de îmbunătățirea propriei persoane, cred că cea mai bună soluție, în ciuda ideilor vehiculate peste tot, este să colaborezi cu tine însuți. Mi se pare un punct de plecare atât de natural și logic încât mă mir de faptul că aproape 27 de ani am fost 100% de acord cu ideea că trebuie să fii în competiție cu tine.

Colaborarea implică o serie de stări și sentimente foarte nobile și pozitive precum empatia, înțelegerea, ascultarea activă, găsirea de soluții și puncte forte, pe când competiția e fix la polul opus cu stări de tensiune, agresivitate, căutarea punctelor slabe(la celălalt), folosirea tuturor metodelor împotriva celuilalt, ș.a.m.d.

Și când stau să mă gândesc la acțiunea de a fi în competiție cu mine și a folosi toate acele tehnici împotriva mea, realizez ce nebunie curată înseamnă lucrul acesta. Inclusiv faptul de a scrie rândurile astea mă fac să realizez ce nebunie înseamnă competiția cu tine însuți.

Da, am fost învățați cu competiția. Am fost formați să vedem defectele(în noi și în ceilalți). Am fost educați că trebuie să devii într-un fel sau altul, altceva decât ceea ce ești. Am fost crescuți cu ideea de a nu ne accepta așa cum suntem.

Sunt multe aspecte la baza comportamentului competitiv, este foarte adevărat.

Dar, nu e mult mai ușor și relaxant să acceptăm? Să ne acceptăm limitele cu drag și cu înțelegere. Să ne recunoaștem, nouă și poate și celorlalți, defectele?

E o poziție mai vulnerabilă, dar e o poziție reală. O poziție din care poți să crești, să evoluezi și să te transformi profund și real. E o poziție pe care nu trebuie să o aperi și la care să construiești și clădești clipă de clipă. Din contră, lucrezi la a o arăta cât mai sincer, clar și complet lumii înconjurătoare.

Cu siguranță că poate fi un pic înfricoșător la început. Mai ales că e împotriva a tot ceea ce știm noi că ”trebuie făcut”. Dar dacă stai un pic cu tine și reflectezi asupra ideii, vei simți în tine răspunsul și ceea ce trebuie făcut cu adevărat.

Colaborând cu tine, și ulterior cu lumea întreagă, vei reuși să crești mult mai ușor și mai rapid. Fiind înțelegător cu tine și având empatie și compasiune față de ceea ce ești, te vei putea accepta fără a opune rezistențe și de acolo vei putea lucra împreună cu tine, nu împotriva ta.

Stai și reflectează asupra a ceea ce ai citit și vezi ce simți în sinea ta.

Dă-ți voie să încerci ceva nou și vezi cum e.

Îndrăznește să colaborezi cu tine!

4

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

Timothy Archibald - echolilia

Poveștile pe care ni le spunem

În general, suntem obișnuiți să trăim în cap...

Citește mai mult
sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2013/05/15/mai-mult-decat-infranarea-de-la-pacat/introspectie/

Despre introspecție și autocunoaștere

După cum știi, introspecția și autocunoaștere...

Citește mai mult
nu-fara-sa-ranesti

Cum să refuzi fără să rănești

Am un sentiment că în perioada ce urmează voi s...

Citește mai mult

There are 2 comments

  • IrinaH spune:

    E, într-adevăr, psihic mai relaxant să acceptăm. Dar ușor nu e un cuvânt pe care l-aș alege în contextul ăsta.Nu-i ușor să acceptăm…educația cu care am crescut nu vine doar cu ideea că ar fi bună pentru noi competiția. Vine și cu anumite modele bune de urmat, modele de „succes”, așteptări.Ca să acceptăm, trebuie să ne confruntăm atât cu noi înșine, cât și cu societate. Odată ajuns acolo, da, e relaxant și ușor. Dar procesul, drumul până acolo e anevoios, neasfaltat, de multe ori foarte îngust, pe marginea prăpastiei. De acord cu tine. Colaborarea dezvoltă, competiția de multe ori distruge.

    • Bogdan spune:

      Ai dreptate, ușor e doar după ce ai ajuns acolo, sau după ce te-ai înhămat la drumul ăsta și ai o oarecare experiență.
      Probabil eu spun că e ușor, dar uit că lucrez la treaba asta de câțiva ani buni, în mod activ.

      Este într-adevăr anevoios și dificil uneori să scapi de atâtea poveri și modele învățate cu forța.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

    Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.