Autocunoaștere
Despre ”teama de sărăcie”
17 august , 2017
0
, , , , , , , , , ,

Oai cât de abili suntem în a ne ascunde adevărul, chiar și de noi!

Zilele trecute discutând cu o prietenă am ajuns cumva să discutăm și chestii mai profunde.
Printre subiectele abordate ea îmi spune că a ajuns să nu se mai teamă de moarte, dar că totuși îi este ”teamă de sărăcie”.

Cumva mi-a rămas ideea asta în cap și am revenit asupra ei după o vreme. Ceva nu-mi suna tocmai ok. Nu prea înțelegeam eu cum poate să nu-ți mai fie teamă de moarte, dar de sărăcie da.

Ceva nu prea avea sens pentru mine.

Eu consider că singura teamă, în esență, este cea de moarte. Restul sunt doar derivate ale ei, sau cum am descoperit în acea discuție, măști peste alte aspecte ale ego-ului care altfel nu pot să iasă la suprafață și pe care nu vrem ori nu putem să le vedem.

Astfel am început să discutăm despre acea ”teamă de sărăcie” și cum se manifestă în cazul ei.
De ce apare? Cum o percepe? De ce anume din sărăcie îi este ei teamă și tot așa.

Încetul cu încetul și-a dat seama că această teamă este destul de improbabilă și nerealistă având în vedere faptul că are multe persoane în jurul ei care i-ar oferi sprijin, resurse, spațiu, ‘plase de siguranță’.

Totuși, am continuat să o presez cu întrebările și am rugat-o să ia în considerare un scenariu în care ar fi complet singură, fără resurse, fără acele plase de siguranță.

În acel scenariu a fost de acord că practic ar ajunge să moară în cele din urmă, iar acest lucru nu o sperie.

Întorcându-ne la ”teama de sărăcie” am întrebat-o dacă nu cumva sărăcia pe care ea și-o definește nu presupune de fapt să admită că are limite, că nu mai poate sau că nu este capabilă de anumite lucruri și astfel să fie nevoită să ceară ajutorul.

În acel moment am observant că a fost un pic copleșită de un val de emoții, amintiri și legături pe care le făcea cu felul ei de a fi și cu presiunea pe care o punea asupra sa pentru a da impresia că este o zeiță. Sau altfel spus că ea poate face orice, că nu are limite, și mai ales că nu e nevoie să le comunice altora și să le recunoască, dacă le depistează.

A fost foarte frumos să văd cum împreună am conștientizat că de fapt acea teamă de ‘sărăcie’ era doar un refuz de a recunoaște față de ea că nu este capabilă, de a spune asta și altora, mai ales celor care au așteptări de la ea, și cel mai important de a fi ok cu asta.

De foarte multe ori uităm că suntem oameni. Adică uităm că avem limite cu toții, că nu suntem capabili și în stare de absolut orice, că nu putem face chiar totul și mai ales uităm că asta E CÂT SE POATE DE OK!

E foarte în regulă să fi incapabil, să nu știi, să nu poți, să nu mai faci față, să nu…. multe.

Chiar nu-i nicio problemă în asta și nici în a o recunoaște.

În plus, nu e deloc greșit să ceri ajutorul atunci când știi că nu poți face un lucru, sau când te simți depășit.
Asta nu denotă slăbiciune din partea ta, nici nu te definește. Ci în schimb arată un nivel de maturitate din care îți este comod să recunoști că ai o limită și în plus arăți faptul că vrei să înveți, să te dezvolți, să crești.

Societatea a reușit să ne convingă să punem o etichetă negativă pe comportamentele firești și naturale precum recunoașterea limitelor și mai ales pe cerutul de ajutor.
E cât se poate de nesănătos să trecem prin viață cu convingerea că a cere ajutorul e ceva rușinos, nevrednic, că ne face mai puțini valoroși sau abili. Această convingere ne pune piedici imense în calea evoluției noastre.

Câtă vreme te vei simți jenat sau incomod să ceri ajutorul într-un mod cerebral și ancorat în realitate, evoluția ta va fi extrem de lentă și presărată cu multe frustări.

Suntem atât de obișnuiți să tragem cu dinții de noi pentru a demonstra celorlalți cât de puternici, deștepți, abili, frumoși, ș.a.m.d. suntem încât ne îngrozește gândul de a recunoaște în fața lumii propriile limite(pe care noi ni le cunoaștem mult prea bine).

Hai să fim mai blânzi cu noi, să ne acceptăm limitele și să ni le recunoaștem public fără nicio reținere.

E cât se poate de ok asta.

E cât se poate de uman! 🙂

 

3

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

Timothy Archibald - echolilia

Poveștile pe care ni le spunem

În general, suntem obișnuiți să trăim în cap...

Citește mai mult
sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2013/05/15/mai-mult-decat-infranarea-de-la-pacat/introspectie/

Despre introspecție și autocunoaștere

După cum știi, introspecția și autocunoaștere...

Citește mai mult
nu-fara-sa-ranesti

Cum să refuzi fără să rănești

Am un sentiment că în perioada ce urmează voi s...

Citește mai mult

There are 0 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.