Autocunoaștere Motivațional
Rolurile și asumarea lor
8 iunie , 2016
0
, , , , , , ,
roluri

Azi vreau să-ți vorbesc despre roluri. Rolurile sociale în principal.

Toți avem (și vom avea) roluri pe întreaga durată a vieții, asta e cert. În prima parte a vieții aceste roluri ne sunt indicate, insuflate. Suntem educați în direcția rolurilor respective. Să fim ‘bărbați’, ori ‘fetițe cuminți’, ascultători, copii  deștepți etc.

Apoi începem să creștem și paleta de roluri din care putem alege se mărește și ea.
În momentul ăsta începe distracția. Atunci când ai de ales, dar când se continuă presiunea socială asupra ta.

Lupta începe când simți că presiunea socială te apasă într-o direcție în care tu nu vrei să mergi.

Acum trebuie să fi student, responsabil, adult, cu capul pe umeri; dar poate tu vrei să fi aventurier, jucăuș, curios.
Nu consider nimic rău în a fi oricare dintre aceste roluri pe care le-am dat ca exemplu. Cred că cel mai bine e să fim ce vrem noi să fim, dar conform regulilor noastre. Pentru că a fi responsabil, de exemplu, poate însemna o sumedenie de lucruri diferinte, în funcție de persoana pe care o întrebi.

Lupta începe când simți că presiunea socială te apasă într-o direcție în care tu nu vrei să mergi. Te poți găsi într-o poziție destul de inconfortabilă, pentru că acea presiune socială e foarte posibil să vină din partea oamenilor importanți în viața ta.
Depinde de tine și de relațiile voastre cât de ușor sau dificil veți trece prin acele momente.

Părerea mea e că mai devreme sau mai târziu vei face alegerea bună.

Odată ce creștem alegem să rămânem legați de acele roluri.

Dar discuția vreau să o continui. Pentru că recent am descoperit că rolurile înseamnă extrem de mult pentru noi, dar și pentru ceilalți.
Suntem legați de ele și mai ales ne agățăm de ele. Din păcate odată ce creștem alegem, voluntar sau nu, să rămânem legați, uneori pe viață, de acele roluri.
Indiferent că e vorba de rolul de soț, tată, manager, călător, jurnalist, sau ce alt rol vrei tu, tindem să ținem cu dinții de el. Ne construim întreaga existență și identitate în jurul acelui rol.

Mi se pare cumva trist că ne atașăm atât de tare de aceste roluri și că nu avem puterea, curajul(?) de a renunța la ele, ca atunci când eram mai mici.

Nu-mi place să reduc un individ la o simplă etichetă, la un cuvânt și atât.

Din punct de vedere psihologic știu explicații la întrebarea ”de ce facem asta?”. Știu că rolurile, etichetele sunt scurtături mentale. Știu că atunci când un om spune că este ”dulgher”, creierul accesează informațiile pe care le asociem acelui rol. Aici intervine problema că o parte din informațiile alea pot fi eronate, sau asociate greșit prin preconcepții și stereotipuri.
De asemenea, scurtătura asta mentală oferă cumva relaxare psihicului, pentru că îi e mai ușor să acceseze acele informații(chiar eronate) decât să investească energie în mod activ pentru a cunoaște acel om.

Mie îmi place să descopăr și să cunosc oamenii, de aceea încerc să nu țin cont de etichete și roluri prea mult. Nu-mi place să reduc un individ la o simplă etichetă, la un cuvânt și atât.

Dacă ai ajuns în evoluția ta până aici e foarte bine și mă bucur pentru tine. Mi-e mi-a luat o vreme să ajung aici dar m-am bucurat de fiecare pas din drumul meu.

Confirmarea socială a rolului meu m-a făcut să mă văd exclusiv prin prisma asta.

Chiar zilele astea m-am confruntat cu o altă dilemă și cu rezistența oamenilor la schimbarea rolurilor.

Probabil deja știi despre mine că am hotărât să-mi iau lumea în cap și să merg prin lume de unul singur.
Ei, în procesul ăsta mi-am dat jos rolurile impuse și mi-am asumat eu altele. Un rol pe care mi l-am asumat și care mi-a fost confirmat și susținut de mediul social e rolul de călător.

Rolul acesta mi-a plăcut și îmi place. E un rol în care mă regăsesc și care, după cum spuneam, îmi este confirmat de cei din jur. Repet treaba asta pentru că e important în atașarea de rol factorul ”confirmarea socială”.

Confirmarea socială a rolului meu m-a făcut să mă văd exclusiv prin prisma asta. După ce eu am început să îmi descopăr și alte roluri și să iau decizia de a fi și altceva, nu doar un singur rol, lupta a reînceput.
Pentru cei din jurul meu care mă știu așa, a fost un șoc să afle că vreau să fac și altceva, nu doar călătorit. Cumva am început să trec prin acea luptă încă o dată, dar poate la un nivel mult mai scăzut.

Rolurile se schimbă, și e ceva natural ca asta să se întâmple.

Acum această rezistență la schimbarea rolurilor mele nu mi se mai pare atât de dramatică precum în trecut, ci chiar amuzantă. Mă distrează panica pe care o văd în cei din jurul meu când vine vorba de o schimbare ce ține de mine.
Încă o dată găsesc explicații din punct de vedere psihologic pentru comportamentul lor, dar tot mi se mare un pic amuzant.

O data ce ai trecut printr-o redefinire a rolurilor, îți va fi mult mai ușor ca a doua, treia, a 50-a oară să o faci.

Eu mi-am dat seama că rolurile, indiferent că sunt impuse sau asumate conștient, nu trebuie să fie bătute în cuie. Rolurile se schimbă, și e ceva natural ca asta să se întâmple.

Eu ți-aș recomanda să descoperi roluri care ți se potrivesc, să ți le asumi, să le trăiești, dar să nu devi rigid și să te oprești la unul.

Avem posibilități nelimitate, nu te opri la una dintre ele care te face să te simți confortabil.

Încearcă, experimentează, profită de ocazii și descoperă-te!
Apoi ia-o de la capăt :)

0

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

masks-40963_640

Despre identificare și dezidentificare

Azi vreau să-ți vorbesc despre roluri. Rolurile ...

Citește mai mult
saracie rsz_

Despre ”teama de sărăcie”

Azi vreau să-ți vorbesc despre roluri. Rolurile ...

Citește mai mult
ajutor rsz_

De ce ne e frică să cerem ajutorul

Azi vreau să-ți vorbesc despre roluri. Rolurile ...

Citește mai mult

There are 0 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

>
Sunt și pe Facebook ;)