Autocunoaștere Motivațional
Nu ești o mașinărie
9 noiembrie , 2016
0
, , , , , , , ,
pendulum1

Discut de multe ori cu oameni pragmatici. Oameni care văd totul dintr-o perspctivă mecanicistă, inclusiv experiența noastră umană.

Nu condamn și nu văd nimic rău în a avea o gândire rațională, logică și pragmatică, atunci când este nevoie!

Dar când vine vorba de oameni, de psihic, gândire, evoluție și dezvoltare personală acest fel de gândire nu-și are locul.
Nu poți vorbi despre creativitate, ori învățare, în termeni de ”dacă fac asta, atunci rezultatul va fi acela”. Asta pentru că sunt extrem de mulți factori implicați.
Noi nu funcționăm așa.
Sunt atâtea variabile încât a prezice un răspuns identic de fiecare dată e aproape imposibil.

Da, unele reacții și răspunsuri pot fi similare sau anticipate, dar dacă te uiți îndeaproape la ele vei vedea că nu sunt identice.

Suntem educați de mici și bombardați în permanență de tehnologie, de mecanică și repetitivitate. Dar noi suntem organici, fluizi.
Noi, oamenii, pendulăm și oscilăm.
Urcăm și coborâm.
Iar în toată această mișcare acumulăm informații pe care le integrăm.
Uneori integrăm mai ușor sau mai repede unele informații, alteori trebuie să le revedem sau reauzim de zeci de ori până să ”le prindem”, iar uneori pur și simplu nu le putem percepe deloc, chiar dacă sunt în fața noastră.

Toate astea se întâmplă exact din cauză că suntem organici, nu mecanici.

Probabil ne-ar fi mai ușor, uneori, dacă am funcționa mecanic și lucrurile s-ar petrece ca într-un limbaj de programare: ”if…, than; else…”.

Dar cât de incitantă ar fi o viață de ”if; else”?

Ce învăț eu din discuțiile cu oamenii de genul este că trebuie să ne dăm timp.
E bine să ne dăm timp să pendulăm de la starea de ‘super-receptivitate la informații’, la starea de ‘orb la informațiile din fața mea’.
Asta din cauză că avem nevoie de timp ca informațiile să se sedimenteze. Să se facă legăturile și conexiunile între cee ace știm și ceea ce am descoperit.

E bine să avem răbdare, exact ca atunci când îl înveți pe un copil mic să meargă sau să mănânce. Cam așa ar trebui să ne purtăm și noi cu noi înșine.
Învățarea e un proces care durează întreaga viață, nu doar la școală. Doar că atunci când școala se termină, profesorul tău vei fi tot tu.

Așa că ai răbdare, oferă-ți sprijin și înțelegere. Și dă-ți timp să asimilezi!

De asemenea fi îngăduitor cu tine și nu te grăbi către nicăieri.
Bucură-te de moment și de lecțiile pe care le înveți,chiar și atunci când ești ”orb la informațiile din fața ta” și crezi că nu înveți!

Un alt aspect foarte important pe care l-am îvățat pe piele mea este starea de echilibru.

Ceea ce probabil îți imaginezi și tu când auzi asta, așa cum și eu mult timp mi-am imaginat, este o stare în care totul este static.
Ca un stop-cadru, mut și cu anticiparea momentului în care totul se va destrăma și echilibrul va fi distrus.

Dar când vine vorba de noi, de oameni, echilibrul nu arată deloc așa!

Echilibrul nu e o stare ca atunci când îți ții respirația, strângi stomacul și stai pe vârful degetelor de la picioare în încercarea de a păstra momentul de imobilitate pentru totdeauna.

Nicidecum!

Echilibrul nostru e o stare de mișcare constantă, fină și cât mai mică. E ca atunci când învârți un titirez și el se mișcă, dar totuși este în echilibru.
Asta pentru că se mișcă!

Știi care e momentul în care omul se află în echilibrul static, fără mișcare?

Atunci când e mort.

Așa că adu-ți aminte mereu că pentru a te afla în echilibru nu trebuie să nu te miști, ci să te miști dar mișcările tale să fie cât mai mici, pentru că ești organic, fluid.

Am observat în ceea ce înseamnă creșterea, evoluția și dezvoltarea mea personală acest lucru.
Există un punct central care este acel echilibru, dar văd că eu pendulez în jurul lui.

Uneori pendulările sunt mai ample și ajung chiar să mă simt ’deconectat’, dar dacă-mi dau răgaz, mă oberv și mă redresez încep să mă apropii iarăși de centrul meu.
Alteori pendulările sunt mai puțin ample  și atunci mă simt mult mai în contact cu mine, mai ’centrat’.

Iar echilibrul meu constă în a mă asigura că pendulările mele sunt cât mai mici. Știu că mă voi mișca și că întotdeauna voi oscila și că mă voi îndrepta spre și înafara punctului meu central.

Dar e o mișcare, un dans.

Așa că adu-ți aminte că nu ești o mașinărie și că inclusiv atunci când te simți ’deconectat’ e doar un drum. Vei reveni spre tine și te vei ’reconecta’.

Ca să-ți fie mai ușor, poți explora și descoperi care este punctul tău central și ce trebuie să faci ca să revii acolo, apoi când simți că nu ești tu, să te miști către tine.

Relaxează-te, bucură-te de experiență și mișcă-te!

Ești organic, bucur-te de asta :)

6

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

saracie rsz_

Despre ”teama de sărăcie”

Discut de multe ori cu oameni pragmatici. Oameni c...

Citește mai mult
ajutor rsz_

De ce ne e frică să cerem ajutorul

Discut de multe ori cu oameni pragmatici. Oameni c...

Citește mai mult
ne ascundem sperand sa fim vazuti

Cum ne ascundem sperând să fim văzuți

Discut de multe ori cu oameni pragmatici. Oameni c...

Citește mai mult

There are 0 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

>
Sunt și pe Facebook ;)