Autocunoaștere
Dezvoltarea personală nu-i la workshop
6 aprilie , 2016
6
, , , , ,

Ca să fie clar de la început: nu vreau să sugerez faptul că workshopurile nu sunt benefice.
Sunt foarte utile!

Ce vreau să spun în articolul acesta are legătură cu dezvoltarea personală, mai exact cu întreg procesul de dezvoltare personală.
Mulți oameni cred că pentru a evolua și pentru a te autocunoaște e nevoie de un workshop sau un weekend intensiv. Apoi, cumva te-ai dezvoltat personal și ești mai bun.
Acești oameni vor soluțiile rapide, peste noapte. Caută un fel de ”supă la plic” pentru psihic :)

Eu consider că întreg procesul de dezvoltare personală și autodepășire ține, practic, toată viața. Desigur, sunt momente când acest proces e mai rapid, sau îl accelerăm. Alte momente în care nimic nu pare să se schimbe, și chiar momente în care avem impresia că mergem înapoi, că regresăm.
Ei, eu consider că toate acele momente fac parte din dezvoltarea personală, inclusiv acele ‘regresii’.

Da, un seminar sau weekend intensiv în care studiezi anumite concepte sau aspecte ale personalității ajută. Aceste întâlniri și discuții au pot avea un impact major în viața ta și tot ceea ce ține de procesul de dezvoltare.
Dar, ca la școală, aceasta este doar teoria. Chiar dacă tot ceea ce se discută și se face la seminar poate e dificil pentru unii, eu îți spun că aia e partea ușoară din drumul tău.

Eu văd seminariile și întâlnirile tematice precum fundația pe care o torni unei case. Sau, cum am spus mai sus, ca și teoria.
În acele ore înveți despre lucrurile cu care s-a confruntat acel om(sau pacienții săi, dacă e terapeut) pe parcursul unei perioade îndelungate.
Acolo ți se prezintă schematic, aflii esența, lucrurile pe care acel speaker le consideră cele mai importante de împărtășit și de avut în vedere.

Doar după seminar începe munca adevărată. Practica începe după ce ai studiat teoria.
Iar testul, ca să păstrăm tema studiului, nu vine la o dată prestabilită, sau o singură dată. Nuuu! Testele, pentru că sunt mai multe, vin chiar zi de zi.

Pentru că ceea ce înveți la un workshop ar trebui să te ajute și ghideze pe parcursul vieții tale.
Acele concepte și experiențe despre care ai vorbit trebuie să le ai în conștiință mereu și să crești în funcție de ele și de hotărârile pe care le-ai luat în urma seminarului.

Uneori acele hotărâri de a te schimba, sau a evolua într-o direcție sau alta, le iei la mult timp după ce ai participat la workshop. E bine să lași informația să se sedimenteze și apoi să te uiți la ce a rămas cu tine.

De aceea spun că dezvoltarea personală nu se face la un workshop.

Să-ți dau un exemplu personal despre ceea ce înseamnă dezvoltare personală.

Pentru mine dezvoltare personală a însemnat să petrec(călătoresc) 6 săptămâni, 24/7, cu o persoană cu care nu m-am prea potrivit. Credeam că personalitățile noastre sunt cât de cât similare și că totul va fi OK, dar m-am înșelat.

Ei, asta nu-i mare lucru. Dacă gândești asta sunt de acord cu tine.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste 6 săptămâni fac parte din procesul de dezvoltare. Situațiile în care m-am găsit și felul în care le-am abordat și cum le-am soluționat. Aia e dezvoltare personală!

Când petreci așa mult timp cu o persoană pe care nu o prea agreezi încep să iasă la suprafață aspecte ale tale de care nu erai conștient. Aici ai de ales: le negi și încerci să le maschezi(nu recomand!) sau te uiți la ele, ți le asumi ca parte a ta și vezi ce ai de făcut.

Când două personalități diferite se întâlnesc încep să se vadă diferențele, iar asta te poate ajuta mult dacă vrei să te cunoști și să crești.
O astfel de experiență îți poate arăta câte fixuri și obsesii ai, sau cum alții te pot percepe ca fiind arogant. Aici poți pune punct și întoarce spatele, sau poți să investighezi și să aflii de ce.

A întreba ”de ce?” ajută enorm în procesul de dezvoltare personală, pentru că așa ajungi să alfii și perspectivele celorlalți. Așa te poți vedea prin ochii altora și poți înțelege cum ești perceput.
În felul acesta îți poți analiza stilul și comportamentele și poți face, sau nu, ceva în privința lor.

Doar în felul acesta ai cu adevărat posibilitatea de a alege: a alege să rămâi la fel, sau de a te schimba. Doar după ce te vezi și îți accepți și celelalte fațete ale tale(pe care le văd mai bine ceilalți) poți face ceva în prinvța asta.

Dacă te vei refugia în sinea ta și vei nega tot ceea ce ți se spune, ai șanse mici să te dezvolți personal.

Apoi, după ce te-ai cunoscut, identificat și ai luat anumite decizii, atunci începe ”distracția”. În momentul când începi să lucrezi la a schimba lucrul acela.
Acest efort nu-l înveți la workshop, ci zi de zi. În fiecare clipă când te urmărești pe tine și ești atent la ceea ce faci, spui și cum reacționezi. Astfel ești mai în contact cu tine și lucrezi la dezvoltarea ta.

Și să-ți mai spun un secret: când începi să lucrezi la tine, vei avea mai puțin timp să te gândești la ceea ce spun alții despre tine și asta te va elibera. Tu vei știi ce faci și ce ai de făcut!

Când ai avut momente în care ai reușit să te vezi pe tine și ai decis să faci ceva, astfel lucrând activ la dezvoltarea ta personală?
Spune-mi într-un comentariu mai jos!

19

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

saracie rsz_

Despre ”teama de sărăcie”

Ca să fie clar de la început: nu vreau să suger...

Citește mai mult
ajutor rsz_

De ce ne e frică să cerem ajutorul

Ca să fie clar de la început: nu vreau să suger...

Citește mai mult
ne ascundem sperand sa fim vazuti

Cum ne ascundem sperând să fim văzuți

Ca să fie clar de la început: nu vreau să suger...

Citește mai mult

There are 6 comments

  • Tandin spune:

    Frumos spus lucrurilor pe nume. Eu mi-am gasit adevaratul „eu” la primul marathon montan ( Maraton Apuseni ) la care am participat. Putini au crezut in mine si acest lucru mi-a dat probabil forta necesara s-o fac. Pentru ca sunt incapatanat. Pentru ca, din orgoliu, am vrut sa le demonstrez ca pot. Si am ajuns, printre ultimii, la linia de sosire…Si m-au primit toti cei de acolo cu urale, de parca as fi fost primul Dar am invatat multe pe parcursul celor 40 km. Si la finish. Mai ales despre mine. Si despre limite. Si despre orgoliu. despre multe. Si incepand de atunci ma transform in fiecare zi. Sper eu, in bine…

    • Bogdan spune:

      Mulțumesc frumos, Tandin!
      Îmi imaginez ce luptă ai avut cu tine în cei 40km de maraton, dar rezultatele de după te vor ajuta cel mai probabil întreaga viață.
      Știu cât de mult te poate motiva dorința de a le demonstra altora că poți face ceva, dar trebuie avut grijă la asta pentru a nu ne înhăma la anumite lupte doar din orgoliu.
      Sunt sigur că ai învățat extrem de multe despre tine!
      Felicitări pentru reușita ta!

  • Stefania spune:

    Eu am inceput acum 16 ani citind biblia si devenind ortodox practicant in urma unei operatii la care doctorul mi-a spus cand am iesit din spital ca nimeni cu diagnosticul meu nu a reusit sa traiasca si ca trebuie sa imi spuna asta, ca au fost prea multe „coincidente” care au facut posibila viata mea mai departe si sa vad ce fac cu ceea ce am aflat! Apoi, la cativa ani am vazut o prima emisiune „Codul lui Oreste” cu Monica Visan – directoarea editurii „For You” ca invitat. Si asa am inceput sa citesc Osho, Ramtha, Don Miguel Ruiz, Echart Tolle, apoi am fost la Somesul Rece la Cluj si am inceput sa meditez vipassana, am citit tot ce am putut achizitiona din spiritualitate si viata a devenit treptat incredibil de simpla, nu mai caut vreun sens, nu mai gasesc cuvinte sa spun cat este de frumos sa fii fericit permanent, sa traversezi experiente amare dar sa nu le mai crezi nenorociri ci provocari si moduri de a te vedea in fel si fel de ipostaze, de a percepe iluzia mintii, a egoului, credintele vechi se rup una cate una, le vad plecand si in loc ramane o liniste alba, luminoasa……

  • Andra spune:

    Dezvoltarea personală vine în urma colapsului personal iar acesta mai „scoate colții” chiar și când zici că ești bine. Consider inutile (specific:pt mine) workshop-urile, conferințele și grupurile de studiu organizate de diferite persoane, chiar și adunările religioase. Am experimentat câte ceva din fiecare și mi-am dat seama că mă lovesc mereu de natura umană, în forma ei mai puțin cizelată, oriunde m-aș duce, orice aș face. Am renunțat la a-mi propune să mă dezvolt personal. Iau în considerare bucuriile simple ale vieții. De asemenea, mă bucur de faptul că se adună tot mai mulți oameni cu această mentalitate. În măsura timpului disponibil, am să mai parcurg și alte articole scrise aici, pe site. O seară bună! :)

  • Dan Munteanu spune:

    „Doar după seminar începe munca adevărată” – total de acord. Pastila Magica nu exista, progresul necesita munca. Interesant blog ai tu aici, o sa mai arunc o privire pe aici din cand in cand

    • Bogdan spune:

      Mulțumesc frumos pentru comentariu și pentru aprecieri, Dan!
      Părerile cititorilor îmi sunt de mare folos și mă bucur că ai ales să împărtășești cu mine opinia ta!
      Apreciez mult gestul tău! :)
      În privința ”pastilei magice”, a rezolvărilor miraculoase -peste noapte, știu bine că nu există, dar îmi aduc aminte când și eu alergam după ele și eram convins de eficacitatea lor pe termen lung.
      E un drum pe care toți trebuie să îl parcurgem. Dacă îl vom parcurge târându-ne ori în sprint, ține de noi.

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

    >
    Sunt și pe Facebook ;)