Îți spuneam zilele trecute, pe facebook, că luni dimineața eu eram antrenat de câteva ore bune într-o discuție foarte interesantă despre valori, principii, așteptări, alegeri, decizii și multe altele, cu prietenul și colegul meu Andrei.

În urma acelei lungi dezbateri și schimb de opinii scriu acest articol.
Discuțiile și conștientizările avute sunt prea valoroase și importante(după mine) ca să rămână neîmpărătșite. Sper că n-am uitat prea multe din cele discutate și că voi acoperi punctele interesante atinse.
Poate de acum le voi înregistra audio ca să fiu sigur că nu-mi mai scapă nimic 🙂

Știi bine că eu vorbesc și scriu despre autenticitate, Sine și conectarea cu tine. Așa că temele astea le abordez în majoritatea interacțiunilor mele.

Dezbaterea în general tinde spre sursa acestor valori, motivații și comportamente. Eu sunt de părere că avem cu toții în noi un sâmbure, să zic așa, ce conține identitatea noastră. Acest Sine, să-l numesc, e prezent în noi și consider că îl putem dezvolta și putem intra în contact cu el mai mult sau mai puțin.
Cât de mult intrăm în contact cu el, cum și de când, e foarte mult influențat de fel de fel de factori.

De exemplu, acest Sine consider că este acel simț critic, scepticismul, în privința lucrurilor și a evenimentelor. Acea voce care pune lucrurile, gândurile, motivațiile, etc. sub semnul întrebării. Acea voce care te face să răspunzi întrebării ”Da’ de ce?”
Cred că această întrebare ”da’ de ce?” e una extrem de utilă și sănătoasă. Mi-e chiar ciudă că o înabușim după ce trecem de vârsta de 5-7 ani și că o considerăm o întrebare a copiilor.

Na, iar acest simț critic se poate dezvolta mai mult sau mai puțin, în funcție de mediu, anturaj, educație, și multe altele. La unii poate să fie chiar nativ. Dar asta contează destul de puțin, pentru că dacă mediul nu e favorabil nu se va dezvolta, oricât de înnăscut e el.
Cred că simțul ăsta devine o abilitate. Iar ca orice altă abilitate se poate dezvolta, se poate întări, învăța, practica. La fel ca scrisul, mersul, dansatul, etc.

Din păcate, lumea asta în care trăim nu prea își dorește ca noi să avem acest simț dezvoltat. Ar prefera să fim cât mai anesteziați din punctul ăsta de vedere. Văd prea puține locuri sau cursuri axate pe a-ți dezvolta scepticismul. Uneori opinia publică față de filozofi, sau față de a filozofa, e ușor negativă și chiar luată în derâdere. E mai acceptat să mergi orbește în pas cu ceilalți și să iei de-a gata tot ce ți se servește.
E mai bine să fii docil și pasiv, decât un ”anarhist” care rupe rândurile, care semnalează bullshiturile și care face lucrurile în felul său.
Asta nu-i bine, e de blamat, în societatea actuală.

Dar să spunem că ai reușit să te dezlipești cât de cât de asta și că mergi pe drumul tău.
Drumul tău nu trebuie să fie diferit față de cel al mulțimii! Asta spun multor oameni în, sau după, evenimentele mele. Nu trebuie să fii anarhist. Nu trebuie să te împotrivești regulilor sau mersului unor lucruri, doar ca să te aflii în treabă. Doar ca să fii tu special. Nu!
Drumul tău poate să fie identic cu cel bătut de toată lumea. Ce e important e ca drumul pe care-l alegi, sa fie ales de tine, nu să-ți fie impus. Să nu fie o cale pe care ești târât. Dar dacă se face ca acea cale aleasă de tine să fie similară cu a celorlalți e perfect ok.

Nu trebuie să fii freelancer doar ca să te dai tu șmecher și special. Când a fi freelancer de fapt te seacă de energie, te stresează, te umple de cearcăne, stres și panică. Poți să fii liniștit corporatist dacă pe tine, în urma unor procese interioare sincere și conștiente, asta te liniștește. Dacă asta îți dă energie, îți conferă spațiu să înflorești, să fii creativ, să investești în alții și în tine, atunci fii corporatist, sau florar, ori gunoier. Ideea e nu să faci ceva împotriva lumii doar să demonstrezi tu că ești împotrivă, ci să alegi conștient, în baza valorilor și principiilor tale.

Iar aici ajung la discuția despre valori și principii. Discuție cu care înnebunesc multă lume 😛
Primesc întrebarea, uneori, ”Cum îmi setez valorile și principiile? De unde știu eu care-s ale mele și care sunt doar împrumutate?”

Aici discuția nu trebuie să meargă în direcția de competiție și dezbinare. Ci înspre Sine, înspre interior.
Eu personal militez pentru tot ceea ce ține de motivație intrinsecă (concept din psihologie). Pe scurt, asta înseamnă să îți iei deciziile și să te apreciezi pe considerente personale(intern) nu pe cele din mediul înconjurător(extern).
Referitor la care sunt valorile mele, de unde știu eu care sunt, aș spune că le simți. Are legătură cu ”your vibe”, cum îmi place mie să spun. Sunt de părere că fiecare dintre noi ne cunoaștem energia, starea aceea în care suntem noi înșine. Starea de bine(nu extatic), starea de ‘în contact’ cu ceea ce facem și starea de mulțumire interioară.
Starea asta poate să fie generată de o sumedenie de activități, atitudini și comportamente. Nu e doar un singur lucru, un singur principiu, care te pune în contact cu tine. Nicidecum!
În plus, valorile și principiile astea pot apărea și dispărea ”din peisaj” în funcție de diverși factori: moment al vieții, resurse (interne) disponibile, stare de sănătate, etc.
Principiile astea, valorile, nu dispar, dar nici nu trebuie văzute ca ceva static, fix și de neclinitit. Fiind oameni, ființe organice, lucrurile evoluează. Noi evoluăm. De asta e bine și chiar necesar să fim deschiși și relaxați în privința asta. Să lăsăm ’spațiu de manevră’ și să nu fim rigizi. Ar fi bine să vedem valorile astea ca ghidaje, nu ca reguli.

Apoi, ceea ce mi-am dat seama din discuția cu Andrei este faptul că e foarte bine să fim deschiși și să încercăm să nu judecăm, și să acceptăm.

Și ca să mă fac mai înțeles: ajunseserăm să vorbim despre valorile fiecăruia. Despre cum unii oameni aleg să facă lucruri pentru că așa au fost educați de mediu, societate, etc. Și despre cum alții aleg să facă lucrurile în urma unor introspecții și reflecții personale.
Vorbeam despre diferite valori ale oamenilor, valori care-i definesc ca indivizi pe fiecare și despre cum activitățile generate din acele valori îi împlinesc și fericesc pe cei în cauză.

Și în punctul ăsta al discuției Andrei mi-a oferit o perspectivă nouă pe care eu nu avusesem până atunci. Discutam despre valoarea ”curiozitate”, să zic așa. Vorbeam despre cum fiecare poate avea valoarea asta generatoare de resurse și împlinire, doar că se poate manifesta total diferit de la individ la individ. De exemplu pentru o persoană, curiozitatea se poate manifesta prin faptul că se implică în proiecte și cursuri noi, ieșind din zona sa de confort. Iar curiozitatea asta îi aduce un aport de informații noi, care îl vor ajuta în cariera sa. Este o manifestare a curiozității.
Dar în același timp, o altă persoană tot din curiozitate, ca valoare, caută să afle informații noi despre alte persoane. Acest comportament ar putea fi catalogat ca negativ, intruziv, și așa mai departe. Dar de fapt sursa e aceeași, iar aportul pe care acest comportament i-l aduce persoanei este la fel de valoros pentru persoana în cauză.

Pe mine acest exemplu m-a pus pe gânduri și mi-a arătat o altă fațetă a lucrurilor. Plus că mă ajută să lucrez la atitudinea mea de a judeca alte persoane.

Bun, faptul că unele persoane consideră valoros și important pentru existența lor viața altora, este o altă discuție. O discuție despre conștiență și inconștiență.

Consider că a fi conștient necesită un anume efort, o vigilență și atenție direcționate spre cunoaștere. Cunoaștere de sine și a celuilalt.
Cum ziceam și mai sus, chestiile astea se pot dezvolta, se pot învăța. Chiar și de persoanele care aparent sunt inconștiente și ”nu știu ce-i cu ele”. Dar pentru a schimba ceva la nivelul lor de conștiență, în primul rând e nevoie ca noi ”cei conștienți” să lucrăm la atitudinea noastră de superioritate în interacțiunea cu ei.
De multe ori cădem în capcana superiorității și a importanței după ce am fost la un curs, am citit o carte sau am descoperit o fațetă nouă a lucrurilor. Avem impresia că am făcut ”level up” și ne-o luăm în cap.
Nu spun nici să ne denigrăm și desconsiderăm, dar nici să ne afișăm în ipostaza de atotcunoscători imediat ce-am asimilat o informație nouă. Dacă facem asta nu suntem cu nimic mai buni decât ”inconștienții”.

Așa că vă îndemn să vă deschideți față de ceilalți. Să fiți curioși să-i cunoașteți cu adevărat pe cei cu care interacționați. Să îi ascultați complet, cu curiozitate. Și să deschideți subiecte diverse, să vă aventurați în necunoscut și să vă bucurați de informațiile ajunse la voi, fără să le judecați.

Cunoaștere plăcută!