Da, da, știu! Tu ești productiv și tu ai timp să faci tot ce îți dorești. Știu, știu.
De fapt ai intrat să citești acest articol doar ca să vezi ce am și eu de zis pe tema asta, pe lângă ceilalți mulți care și-au expus și ei viziunile și teoriile.

Dar hai să fim serioși și să recunoaștem că de fapt cu toții am fost cândva acolo. Ne-am trezit panicați, cu o grămadă de termene pe cap, care se apropie și fără timp pentru ele.
Că poate ție nu ți s-a mai întâmplat asta din liceu sau facultate, sau poate de la ultimul ”quarter”, nu contează. Important și adevărat e că ne-am găsit cu toții acolo cândva.

Ce e și mai important în discuția asta e dacă ești încă acolo și acum, și dacă ești ce poți face să nu mai stai în aceeași stare încă o vreme îndelungată.

Cu toții știm bine, dacă stăm și analizăm la rece și obiectiv realitatea, că timpul este la fel pentru toți. Nu suntem în filme sau lumi SF în care timpul e o monedă sau ceva ce poate fi acumulat. De fapt, timpul nici măcar nu există, ci e un concept acceptat și agreeat de întreaga planetă, pentru a putea da un sens și curs într-o anume direcție vieții și existenței noastre.
Nici măcar oameni de știință nu pot spune ce este acest timp. Eventual îți vor spune că este un concept teoretic acceptat de comun acord de toată lumea.

Așa că întorcându-ne la ideea inițială aș putea spune două lucruri paradoxale și ambele reale: nimeni nu are timp, sau, toți avem aceeași ”cantitate” de timp.
Deci nu există că ”n-avem timp”. Și asta o știm cu toții și o recunoaștem în momentele de sinceritate maximă. Atunci când renunțăm la poziția de victimă, la panică și la agitație. Atunci când vedem lucrurile pentru ceea ce sunt, când privim realitatea și o recunoaștem, știm că de fapt avem timp, doar că cel mai probabil l-am gestionat prost.

Nu-i niciun bai să îți gestionezi timpul așa cum știi: bine sau prost. Așa stau lucrurile. Bun!

Baiul e atunci când ești conștient de felul în care îți gestionezi timpul, prost, și continui să faci la fel ca mai apoi să te vaiți și plângi că tu n-ai timp…
Ăla e bai mare. Fie pentru că nu te observi ce faci(slabe șanse), fie că te smiorcăi pentru atenție, fie pentru că ai impresia că lumea din jurul tău e cam proastă și te crede că n-ai timp, și că ei nu văd realitatea – iar ăsta e baiul ăl’ mai mare.

Faptul că nu știi să îți gestionezi timpul eficient nu e nicio problemă. Treaba asta se poate învăța destul de ușor, și asta o spun din experiență!
E la fel ca și mersul și toate acțiunile care acum ți se par naturale. Dar pentru asta trebuie să-ți dorești cu adevărat să știi să îți gestionezi timpul și să nu te mai poți pune în poziția de victimă, care sărăcuța, nu are timp de nimic.
Atunci când ești pregătit să nu-ți mai plângi de milă, atât tu cât și cei din jurul tău, vei învăța aproape instant cum să-ți gestionezi timpul eficient.
Și până când vei ajunge să fii atât de pregătit, vei găsi o sumedenie de scuze și motive pentru care nu poți să înveți asta.

E amuzant uneori când vezi lucrurile mai din afară.

Ce-am învățat eu în legătură cu gestiunea timpului e faptul că al nostru creier joacă rolul cel mai important. Rolul acela de a te băga într-o stare de panică și agitație generalizată din cauză că ”nu ai timp”.
E fascinant și extrem de interesant cum reușește el să facă asta. Dar are și sens când avem în vedere discuția de la început, referitoare la inexistența timpului.

Având în vedere faptul că timpul nu există și că e doar un concept teoretic, creierul nu-l percepe. Îl înțelege și îl folosește, dar timpul n-a existat de mult timp(evolutiv, ca specie) încât creierul nostru să-l aibă adânc inserat în structurile sale. Pentru el e încă ceva relativ nou, și în momentele de stres acest concept nu mai există, este ignorat.

Așa că nu te mira că atunci când tu decizi să ții minte toate sarcinile pe care trebuie să le duci la bun sfârșit, să le jonglezi mental și să le planifici doar în minte, ca atunci când se apropie termenul limită de livrare să intrii într-o stare de panică generală.
E logic! Creierul știe că trebuie să facă totul de-o dată, pentru că altfel mori. El n-are conceptul de timp adânc implementat, așa că nu știe ce și când trebuie finalizat.
Dar tu, ai crezut că te descurci cu toate ținute minte – ceea ce e adevărat, ai reușit să le ții minte, dar să le planifici și să ții cont de ele mereu, să iei deciziile conform planificării mentale, să păstrezi o idee de ansamblu asupra stadiului în care e fiecare sarcină, îți e aproape imposibil.

De-asta ar fi foarte bine și recomandat să îți iei câteva minute, o jumătate de oră, în fiecare săptămână sau început de lună și să scrii pe foaie, de mână, cam ce treburi ai de făcut în acea săptămână/lună și să aloci ’timp’ fiecărei sarcini. În felul acesta creierul poate să facă ce știe el mai bine: planificare și organizare, iar tu te poți concentra pe creativitate și acțiune.

Îmi dau seama că probabil ți-a trecut prin minte faptul că în momentul de față tu nu mai ai timp de nicio listă și că treaba aia îți va răpi și mai mult din timpul limitat pe care-l ai. Și eu am crezut asta!
Dar crede-mă că te înșeli – îți va lua mai puțin timp decât îți imaginezi să faci acea listă și îți va oferi în schimb mai mult timp și relaxare psihologică decât îți imaginezi.

Și încă o chestie foarte amuzantă: ai mult mai puține lucruri de făcut decât crezi că ai. E doar o iluzie faptul că ai impresia că ai foarte multe de făcut și că ai foarte puțin timp la dispoziție.
De obicei raportul e fix invers, doar că până nu le pui pe foaie ești doar în alertă deoarece creierul are impresia că toate trebuie făcute de-o dată.

Eu când am făcut prima oară exercițiul ăsta, cu toate chestiile(ca și carieră) pe care vreau să le fac în toată viața mea, am crezut că voi umple pagini-pagini de planuri, idei și nebunii. Eh, am râs eu dup-aia când am văzut că lista mea nu era pe atât de lungă pe cât aveam impresia că va fi.

Așa că dacă vrei să fii productiv cu adevărat și să nu te mai smiorcăi mereu că n-ai timp, încearcă să îți gestionezi sarcinile cu cap și să le organizezi.
Vei vedea cât de mult timp liber o să ai atunci!

PS: să nu vii dup-aia la mine să te plângi că ai prea mult timp liber și că nu știi ce să faci cu el – vorbesc serios!