Autocunoaștere
Cum să nu te ataci cu propriile arme
13 aprilie , 2016
4
, , , , , , ,
self-shooting gun

Acum aproximativ un an am fost în vizită prin liceul în care am învățat 4 ani de zile.
Când fosta mea profesoară de Istorie(devenită directoare între timp) mi-a văzut noua înfățișare m-a întrebat: ”Ce-i cu tine? De ce arăți așa?”. Eu i-am răspuns sincer și i-am spus: ”Pentru că, doamna profesoară, fac ceea ce ne-ați învățat dumneavoastră să facem, să fim ceea ce vrem să fim și să ne ascultăm sufletul”

Îmi aduc aminte foarte clar replica sa: ”Frumos! Mă ataci cu propriile arme. V-am învățat bine!”

Fiind vorba între noi, eu n-am încercat să o atac în niciun fel, dar asta ne-a învățat să facem și astfel ne-a ghidat spre a ne forma personalitatea.

Aceste ’arme’ sunt de fapt atuurile și punctele noastre tari. Toate calitățile ne sunt ‘arme’ cu care ne putem atinge obiectivele. Desigur, inclusiv punctele slabe și ”defectele” ne pot deveni calități în anumite situații.

Ce este important în această discuție este a fi conștient de toate punctele tale: atât cele slabe, cât și cele tari. Este bine să ne cunoaștem cât mai bine pentru a reuși să ne adaptăm la situațiile în care suntem puși și pentru a folosi ’armele’ potrivite.

Spun asta pentru că riscăm uneori să ne punem singuri piedică fără a ne da seama. Ajungem uneori victimele propriilor arme fără să conștientizăm asta și astfel să ne învârtim în cerc până amețim.

De exemplu, a fi atent la detalii și critic este destul de bine și te poate ajuta mult în activitățile tale.
Eu sunt așa. Îmi place mult lucrul ăsta la mine și mă folosesc de aceste abilități în permanență.

Dar, atunci când ești prea fixat pe detalii și prea critic poți ajunge să rămâi blocat la acel stadiu multă vreme.
Așa am pățit și eu.

Vorbeam acum ceva timp despre amânare și cum tindem uneori să amânăm anumite sarcini din diverse motive. Unul din aceste motive poate fi exact faptul că ne punem piedică, atacându-ne cu propriile arme.
O vreme destul de bună din timpul în care am amânat să lucrez la site îmi puneam singur piedică. Eram atât de fixat pe anumite detalii ce țin de aspectul site-ului încât lucram și căutam soluții pentru acel lucru, încât nu reușeam să fac nimic.

Da! Multă vreme am încercat să lucrez la detalii precum aspectul unui buton sau locația meniului, datorită obsesiei mele pentru detalii încât mă pierdeam în acele detalii.
Detaliile sunt importante și nu trebuie neglijate, dar trebuie avut în vedere dacă ele sunt cu adevărat atât de importante precum le percepem noi sau nu.

În loc să mă preocup de lucrurile mult mai importante, cum ar fi scrisul de articole, eu pierdeam zile întregi pentru a aranja un buton…
Făceam exact așa cum spunea Costel în stand-up-ul lui despre amânarea învățatului în sesiune: ”Nu pot să învăț pentru că îmi e foame. Nu pot mânca pentru că nu am roșii. Am roșii, sunt sătul dar e prea murdară camera ca eu să pot învăța în ea” etc.

Și ajunsesem să văd acele detalii ca cel mai important aspect din proiectul meu, astfel pierzând esența: articolele!

Mi-a luat ceva timp până să-mi dau seama că mă atacam cu propriile arme, recunosc. Am avut nevoie de timp să mă distanțez și să văd lucrurile din perspectivă.
Atunci mi-am spus: ”Hei! Ia stai un pic… eu vreau să scriu articole, nu să fac design. Cred că site-ul vă funcționa fără probleme și așa și cel mai probabil detaliile alea le voi observa doar eu.”

Și așa a și fost! :)

Site-ul văd că funcționează bine. Articolele se publică și vă ajută, iar la detaliile acelea pot lucra mai târziu dacă voi considera necesar.

E ușor să cădem în capcana detaliilor și a propriilor obsesii. Cred că cel mai bine e ca în momentele acelea, atunci când ni se pare că suntem blocați și că nimic nu merge, să ne luăm o pauză și să analizăm dacă acele piedici nu ni le punem noi. E bine să analizăm cât de importante și vitale sunt cu adevărat acele lucruri care ne opresc din continuarea proiectului nostru.

Tu ai avut astfel de momente în care ți-ai dat seama câ te atacai cu propriile arme? Cum ți-ai dat seama și cum ai trecut peste ele?

Spune-mi într-un comentariu!

5

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

masks-40963_640

Despre identificare și dezidentificare

Acum aproximativ un an am fost în vizită prin li...

Citește mai mult
saracie rsz_

Despre ”teama de sărăcie”

Acum aproximativ un an am fost în vizită prin li...

Citește mai mult
ajutor rsz_

De ce ne e frică să cerem ajutorul

Acum aproximativ un an am fost în vizită prin li...

Citește mai mult

There are 4 comments

  • Claudia spune:

    Wow! Chiar ma gandeam de ce tot aman scrisul dizertatiei. Intr-adevar, ceva arme de ale mele folosesc sa ma sabotez, dar nu stiu inca are. 😀 Pana gasesc o explicatie mai clara, motto-ul meu este „let’s get it over with” si cam atat. Spor in toate! You are a travel hero! 😀

    • Bogdan spune:

      Mulțumesc frumos pentru comentariu și compliment, Claudia! :)

      Poți aplica foarte ușor motto-ul tău sabotării și să ”get it over with” pentru a te pune pe treabă.
      E greu uneori să ne dăm seama cum ne punem piedică, dar mai greu e să trecem peste și să o lăsăm în urmă. Cumva ne atașăm de piedica pe care ne-o punem, avem un ‘motiv’ ca să stagnăm. Dacă n-ar mai fi acea piedică atunci ce ne-ar mai opri, și atunci e momentul în care ne dăm seama că răspunsul este ”eu” :)

  • Gaia spune:

    Imi place foarte mult articolul tau.Ca si tine de multe ori ma opresc in detalii si uit esenta lucrului.Articolul asta a venit ca un reminder. Multumesc!

  • Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

    >
    Sunt și pe Facebook ;)