Autocunoaștere
”Bine că am ascultat de tine… E numai vina TA!”
31 august , 2016
0
, , , , , , ,

De câte ori ai auzit asta în jurul tău? De câte ori ai spus tu asta?

E ceva aproape la ordinea zilei. Nimic nou sub Soare.
Cu toții facem asta! Stai liniștit. Articolul ăsta oricum nu despre asta va vorbi, despre cât de des spunem sau nu asta.

Recent am cazat la mine acasă un cuplu călător.
Doi oameni frumoși și plini de viață, o româncă și un neamț, mi-au trecut pragul casei.
Am stat cu ei de povești multe ore și chiar le-am luat și un interviu, care are 3 părți.
Le-am pus întrebările mele, întrebările tale(dacă mi le-ai scris pe facebook), de toate. Poveștile au curs atât de fluid încât cardul camerei mele s-a umplut de 2 ori!

Pe parcursul discuției am avut câteva momente ”aha” în care am mai făcut ceva conexiuni.

Vreau să-ți împărtășesc un astfel de moment.

După cum deja ți-ai dat seama va avea legătură cu asumarea vinei și a responsabilității.

Discutând cu Maria și cu Ben, am ajuns să vorbim și despre momentele grele și dificultățile călătoritului în cuplu, față de călătoritul ‘solo’.
Ei, o idee care mi-a rămas în minte a fost exact asta ”Bine că am ascultat de tine… E numai vina TA!”.

Cei doi îmi povesteau despre dificultățile întâlnite pe drum, atunci când au călătorit pe bicicletă împreună. Despre provocările lor și cât de diferite sunt experiențele din perspectiva fiecăruia.
La un moment dat Maria mi-a spus cum unele dispute dintre ei porneau de la o astfel de acuză.
Dar tot ea s-a corectat imediat după și mi-a spus că de fapt acea acuză nu era fondată pentru că ea alesese să meargă pe bicicletă.

Și asta e ideea esențială!

Firește, toți tindem să dăm vina pe celălalt atunci când suntem într-o situație stresantă ori frustrantă. Chiar și studiile din domeniu arată asta. E un mecanism destul de natural.
Senzația de aparentă lipsă de control ne face să ne vărsăm furia și frustrările pe celălalt.

E vina sa!

Dar dacă respirăm de 2-3 ori după ce dăm frustrarea afară, ne dăm seama, precum Maria, că de fapt ”vina” e în egală măsură a noastră. Momentul în care am fost de acord și am luat decizia de a urma sugestia celuilalt, am împărțit responsabilitatea.

E foarte ușor să arunci vina pe altcineva, ca tu să te simți mai bine. Dar nu uita că tu ești mereu în control.

Pentru mine acea discuție cu Maria și Ben a fost un prilej bun de a-mi readuce aminte ceva ce știam deja.

După cum probabil îți aduci aminte, am mai vorbit despre asta într-un articol de-al meu, acum ceva vreme.

Responsabilitatea e a mea, iar a da vina pe alții sau pe altceva doar mă face să nu îmi asum consecințele deciziilor mele.

Fii curajos! Asumă-ți deciziile și mergi cu ele înainte.
Dacă merge bine e foarte bin. Dacă nu, vei învăța ceva, ceea ce e la fel de bine 🙂

1

About author

Articole similare

/ Dacă ți-a plăcut acest articol, s-ar putea să te intereseze și acesta

Timothy Archibald - echolilia

Poveștile pe care ni le spunem

În general, suntem obișnuiți să trăim în cap...

Citește mai mult
sursa: https://www.filedinjurnal.ro/2013/05/15/mai-mult-decat-infranarea-de-la-pacat/introspectie/

Despre introspecție și autocunoaștere

După cum știi, introspecția și autocunoaștere...

Citește mai mult
nu-fara-sa-ranesti

Cum să refuzi fără să rănești

Am un sentiment că în perioada ce urmează voi s...

Citește mai mult

There are 0 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.